Fast forward

   Fie am neglijat blogul prea mult timp, fie am citit într-un ritm alert, dar cărţile citite s-au cam adunat între timp, aşa că fac o trecere rapidă în revistă ale ultimelor lecturi.
  Cum spuneam în postarea anterioară, celelalte două titluri cu care mi-am permis să mă surprind plăcut la început de an sunt "Ghinioane şi încurcături" de Lee Child şi "Camera ucigaşă" de Jeffery Deaver. În volumul lui Child, Jack Reacher îşi continuă seria de aventuri, însă de această dată alături de câţiva dintre membrii fostei lui echipe din armată. Reunirea lor se datorează unei cereri de ajutor trimise de un alt fost coleg de al lor, găsit mort în mijlocul deşertului. Despre cel mai recent caz rezolvat de Lincoln Rhyme, ajutat desigur de Amelia Sachs, veţi avea, sper, plăcerea să citiţi ceva mai multe în următorul număr al Revistei de Suspans, care va apărea în 13 februarie.
   A urmat o carte încărcată de valoare sentimentală, fiind una dintre primele romane de factură poliţistă pe care am pus mâna în copilărie şi pe care am recitit-o de nenumărate ori. Între timp, am pierdut volumul respectiv şi iată că, după muuulţi ani, întâmplarea a făcut să îl găsesc exact în ediţia "originală". Momentul în care i-am văzut coperta şi am recunoscut-o instantaneu... Este vorba despre "Ultimele şase minute", carte scrisă de Alistair McLean.
   Am făcut apoi o scurtă incursiune în istorie şi am citit "Înspăimântătoarele aventuri ale maiorului Brown", de G.K. Chesterton. E o carte de povestiri poliţiste avându-l în centru pe părintele Brown (a nu se confunda cu maiorul din titlu), figură ce merită pe deplin să se alăture unor personaje precum Sherlock Holmes, Poirot sau Miss Marple. Un plus de savoare îl aduce stilul lui Chesterton, plin de mostre din celebrul umor britanic, pe care eu unul îl cam apreciez.
   Am revenit în vremuri mai moderne cu următoarele două volume. "Cifrul" lui Ed McBain mi-a plăcut, însă, nefiind parte din seria cu detectivii din Secţia 87, mi s-a părut pe tot parcursul lecturii că parcă lipseşte ceva. Dacă reuşiţi să faceţi abstracţie de acest mic detaliu, cartea e ok.
  Apoi a venit rândul unei doze de realitate. Aşadar, Russel Gould m-a delectat cu câteva "Crime nerezolvate", unele celebre (Black Dahlia, de exemplu), iar altele mai puţin, toate având în comun, desigur, faptul că au rămas nerezolvate nici la ora actuală.
   Nu în ultimul rând, dar lăsată la final deoarece face în mod evident parte din altă categorie, este cartea recomandată de o persoană extrem de specială şi care îmi e la fel de extrem de dragă. "Cartea fetei fără complexe", de Sou Nu Jing, este o carte ce tratează sexualitatea, relaţia dintre aceasta şi medicina chineză, descrie şi recomandă tehnici şi poziţii sexuale, precum şi beneficiile de ordin medical obţinute în urma practicării acestor tehnici. Este o carte interesantă, însă din păcate cunoştinţele mele în domeniul filosofiei şi a medicinii chineze s-au dovedit a fi mult prea limitate pentru acest volum. Deşi traducătorul s-a străduit să simplifice pe cât posibil principiile, să le descrie esenţa şi să nu intre în mai multe detalii decât e necesar, mărturisesc că m-am simţit de multe ori confuz şi depăşit pe parcursul lecturii. Voi reciti cândva cartea, după ce îmi mai completez lacunele în domeniile amintite. E foarte posibil ca următoarea lectură să mă lumineze ceva mai mult.
   În încheiere, vă anunţ doar titlul "în derulare" acum: "Oscar Wilde şi crimele la lumina lumânării", de Gyles Brandreth. Niciun cuvânt în plus până la recenzie.
   Spor la citit!