Dacă mă repet, scuze!

Nu mai ţin minte dacă am scris despre "Analistul" lui John Katzenbach şi recunosc fără jenă că nu am chef să mă plimb prin arhivă şi să verific asta. Oricum, cartea e bună, o recitesc a treia oară şi merită să (mai) scriu despre ea. Nu înainte de a menţiona că domnul Katzenbach are onoarea de a se număra printre autorii mei preferaţi, cei de la care cumpăr noile apariţii fără să mă obosesc să citesc sinopsisul de pe ultima copertă, deoarece ştiu că nu am cum să dau greş în alegerea făcută.
Să nu mai lungesc povestea, Frederick "Ricky" Starck este "analistul" din titlul romanului. Psihanalist, mai exact. Viaţa lui decurge într-o rutină confortabilă până în ziua în care primeşte o scrisoare ce îl provoacă la un joc cu o miză uriaşă: are la dispoziţie 15 zile pentru a afla cine este autorul scrisorii. Dacă nu reuşeşte, are de ales între două alternative: fie trebuie să se sinucidă, fie va fi martorul distrugerii unei rude apropiate, alese aleatoriu. Am spus distrugere deoarece autorul scrisorii nu se referă neapărat la uciderea victimei, ci poate la ruină financiară, sau profesională, sau socială, sau... în funcţie de inspiraţia de moment.
Ceva din tonul scrisorii îl face pe Ricky să îşi dea seama că nu este doar o glumă proastă. Urmează şi nişte evenimente cât se poate de reale care îl conving că într-adevăr este angajat, fără voia lui, într-o cursă contra-cronometru. Autorul scrisorii îi oferă câteva indicii, extrem de criptice, pentru a-l ajuta. În acelaşi timp, îl discreditează profesional, îi ucide un pacient, îl lasă fără resurse financiare şi, în general, îl pune sub presiune prin toate mijloacele posibile pentru a-şi demonstra seriozitatea.
Cum se poate descurca un om smuls din intimitatea apartamentului pe care nu îl părăsea aproape niciodată şi aruncat în lumea reală cu care are prea puţine în comun? Mai ales că este forţat de situaţie să se descurce, şi încă foarte repede? Vă rămâne să aflaţi voi înşivă. Vă mai dezvălui doar că finalul jocului şi finalul cărţii (nu, nu coincid) sunt surpinzătoare. Nimic nu e ceea ce pare, nu-i aşa?
Gata, fuga la lectură!