John Verdon – Gândește-te la un număr

Nu am auzit de Verdon până de curând, dar nu regret că mi-a fost oarecum recomandat. Mai exact, mi s-a povestit la un moment dat de această carte, iar titlul mi-a trezit curiozitatea. Aşadar, am căutat cartea şi am plonjat în ea, mai ales după ce am citit cuvintele de apreciere la adresa romanului, cuvinte scrise de autori consacraţi precum De Mille, Katzenbach ori Gerritsen.
Cartea e volumul de debut al autorului şi a fost scrisă la sugestia soţiei acestuia (Verdon avea 68 de ani la momentul respectiv). Succesul acestui volum l-a determinat să continue pe această cale, Verdon scriind încă alte trei romane (din câte ştiu, ele nu au fost traduse. Deocamdată).
"Gândeşte-te..." e povestea unui criminal în serie, inevitabil diabolic de inteligent şi la fel de inevitabil cu o copilărie marcată de traume psihice, şi a detectivului pensionar Gurney, care nu poate să nu se implice în rezolvarea cazului. Motive are suficiente: în sufletul lui, este poliţist în continuare, iar o enigmă de asemenea anvergură nu poate decât să îl atragă. În plus, cazul îi este prezentat iniţial de un fost coleg de facultate pe care nu îl poate refuza, deşi relaţiile dintre ei nu au fost decât, în cel mai bun caz, amicale şi de scurtă durată.
Ceea ce iniţial pare o farsă de prost-gust combinată cu un mic truc de magie devine brusc o treabă mult mai serioasă după prima crimă. Asasinul nu lasă nicio urmă, ci doar indicii intenţionat criptate, pentru a le dovedi poliţiştilor că este cu mult mai inteligent decât ei. Şi următoarele trei crime, realizate cu acelaşi profesionalism şi cu aceeaşi absenţă a vreunui indiciu util, îi dau dreptate, însă până la un punct. O mică greşeală se va dovedi fisura fatală pentru un plan extrem de bine pus la punct.
Gurney reuşeşte să se ridice încă o dată la nivelul reputaţiei pe care o avea în momentul pensionării, fiind ajutat pe alocuri de sugestiile soţiei lui, Madeleine. Reuşeşte, de asemenea, să nu se lase doborât de dramele personale, nici de relaţia cu Madeleine, relaţie ce trece printr-o perioadă mai tensionată.
Dar totul e bine când se sfârşeşte cu bine, nu-i aşa?
Cartea e bună. Mi-a plăcut cum toate acţiunile aparent imposibile ale criminalului au căpătat, în final, explicaţii logice ce spulberă aura de magie. Dar acest lucru a necesitat eforturi intense şi o minte cel puţin la fel de ascuţită care să poată descifra subtilităţile unor crime efectuate, la prima vedere, fără motiv. De citit.