Promoţie 3 în 1

Se pare că îmi fac un obicei din postări în care scriu despre mai multe cărţi. Nu am identificat exact motivele, dar pe de altă parte nu e rău nici aşa.
Bun. Ultimele titluri citite: "Misterul camerei galbene", de Gaston Leroux, e un roman clasic şi aş îndrăzni să îl nominalizez drept lectură obligatorie pentru pasionaţii de policier. Asta deoarece prezintă celebra enigmă a crimei petrecute într-o cameră (galbenă, da) în care toate ferestrele şi uşile erau închise din interior, dar în cameră nu este descoperită decât victima. Cum a intrat criminalul? Cum a ieşit? Şi nu în ultimul rând, cine este acesta? La aceste întrebări, şi nu doar la acestea, trebuie să răspundă Rouletabille, reporterul în vârstă de doar 18 ani înzestrat cu o minte sclipitoare motivat, pe lângă satisfacţia rezolvării unui mister aparent imposibil de descifrat, şi de concurenţa pe care i-o face celebrul - la acea vreme - detectiv Larsan.
Numărul doi pe listă e ocupat azi de romanul "Răzbunarea" al lui Anthony Bloomfield. E o carte în care accentul cade mai mult pe partea psihologică, o carte ce prezintă spirala descendentă în care e prins Harold Makepiece. Acesta îşi pierde copilul într-un accident de maşină. Şoferul maşinii implicate este declarat nevinovat, dar pentru Harold acest verdict este de neacceptat. Povestea ni-l prezintă pe Harold cuprins de obsesia răzbunării, obsesie care creşte gradat de la acţiuni simple precum spargerea unui geam de la locuinţa şoferului sau telefoane cu caracter obscen la ameninţări tot mai concrete şi acţiuni din ce în ce mai violente.
Niciun cuvânt despre final. E mult mai plăcut să îl descoperiţi voi. Dar da, e o carte bună şi merită citită.
Numărul trei e o carte ce face notă discordantă cu celelalte două (şi cu tematica generală a blogului, dacă veni vorba). Mărturisesc că am citit-o la recomandarea/rugămintea unei persoane dragi, parţial din dorinţa de a-i face pe plac, parţial din curiozitate. Mărturisesc de asemenea că, începând cam de pe la jumătatea cărţii, am renunţat la citirea cursivă şi am început să sar peste paragrafe şi uneori chiar peste pagini întregi. "Integral", scrisă de Colin Campbell, este un volum dedicat ideii unei alimentaţii alcătuite în întregime din produse de origine vegetală. Însă argumentele aduse şi stilul în care acestea sunt prezentate (autorul făcând nenumărate forţări ale logicii şi, deseori, reuşind să îşi contrazică propriile argumente) m-au făcut să oscilez între amuzament cu hohote şi o stare de nervi care mă făcea să îmi doresc să fumez o ţigară. Sau chiar două. În acelaşi timp. Nu pot nici măcar să intru în mai multe detalii, dar părerea mea despre această carte, dacă tot suntem în sfera vegetalelor, e că aceasta e "varză". Oh, ştiu ce riscuri îmi asum cu această concluzie. Dar e concluzia mea. Ignoraţi-o şi treceţi mai departe, dacă vă este mai uşor.