Da, știu, am lăsat-o ceva mai moale cu recenziile. Nu pentru că aș fi luat pauză de la lectură, ci pentru că am citit cărți despre care mi se pare fie dificil, fie redundant să îmi exprim părerile.
Mai concret, am citit vreo trei Agatha Christie. Nu știu de ce, însă am cam evitat-o sistematic, în ciuda celebrității. Sau poate tocmai de aceea. Dar am avut un moment în care fie puneam mâna pe un volum de-al ei, fie mă apucam să recitesc ceva. Balanța s-a înclinat în favoarea noutății, și așa am ajuns să citesc ”Calul bălan”, ”Asasinarea lui Roger Ackroyd” și ”Primele cazuri ale lui Poirot”.
Interesante, cu un simț al umorului pe care nu îl bănuiam. Și, desigur, semnătura personală a Agathei, întotdeauna criminalul este un personaj pe care nici nu îți trece prin cap să îl bănuiești.
Dar, probabil un defect de al meu, nu mă pot abține să fac comparații între Poirot și Holmes, iar Holmes rămâne preferatul meu. Deocamdată.
Ca notă de încheiere, din ce am mai citit până acum de Christie de-a lungul anilor, volumul favorit este ”Zece negri mititei”.
Următoarea carte a fost ”Mossad: istoria secretă”, scrisă de Ronald Payne și apărută pe la începutul anilor 1990, dacă nu mă înșală memoria.
E interesantă deoarece explică de ce, când și cum a luat naștere acest serviciu secret, menționează atât succesele celebre, cât și greșelile mai puțin cunoscute și pune toate evenimentele în contextul geopolitic al perioadei respective. Perioadă în care au apărut și bazele a ceea ce numim acum ”terorism global”.
Iar ultimul volum pe lista de azi este scris de Peter McAleese, fost membru SAS și apoi mercenar în câteva dintre țările africane aflate în stare de război în anii ’80: Africa de Sud, fosta Rhodesia, actuala Zimbabwe… Cartea, intitulată ”Mercenarul”, descrie aventurile trăite de Peter de-a lungul perioadei în care a fost militar activ. Nu glorifică războiul și nu se consideră nici justițiar, nici erou, nici criminal. Pur și simplu e un militar de carieră care a luptat unde a fost trimis, chiar dacă uneori nu era de acord nici cu politica din spatele conflictelor, nici cu unele acțiuni mai puțin justificabile. De altfel, a participat ori chiar a inițiat în câteva rânduri ceea ce s-ar putea numi ”acțiuni umanitare”, și nu din dorința de a-și mai șterge din păcate.
Uite că tot am reușit să scriu câte ceva. Tura viitoare revin în zona mea de confort, așadar urmează (cel puțin) o carte polițistă.
Spor la citit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu