sâmbătă, 20 februarie 2016

Pe scurt

   Ultimele trei lecturi ar fi aşa: "Conspiraţii celebre", scrisă de Jonathan Vankin şi John Whalen, în care sunt trecute în rezumat, obiectiv şi pe alocuri cu umor cele mai mari 60 de conspiraţii din istorie, conform clasamentului personal al autorilor. De la OZN-uri la JFK, de la moartea lui Marilyn Monroe la SIDA, sunt menţionate cam toate conspiraţiile mai mult sau mai puţin cunoscute. Punctul lor comun, la urma urmei, este că, cu ori fără conspiraţii, toate evenimentele menţionate sunt înconjurate de un văl de mister şi nu sunt pe deplin explicate nici convenţional, nici altfel. Întrebările rămân, aşadar, fără răspunsuri clare, asta în cazul în care nu sunteţi dispuşi să îmbrăţişaţi vreuna dintre posibilele explicaţii oferite de autori.
   Următoarea pe listă este "Trauma", thriller medical creat de Ken McClure. Acţiunea se învârte în jurul experimentelor - neaprobate - pe subiecţi umani a unor medicamente care, din dorinţa de îmbogăţire rapidă, scurtcircuitează traseul normal de aprobare a lansării lor pe piaţă, traseu care, de obicei, durează ani de zile. Deshumări în miez de noapte, cadavre dispărute, martori ucişi şi laboratoare secrete, toate acestea sunt elemente ale unui caz care va fi rezolvat de o pereche de eroi atipici, mai exact de o doctoriţă cu conştiinţă şi de un preot care, iniţial, bănuise implicarea unor culte satanice în toată povestea.
   Ultima, dar nu şi cea din urmă, este "La miezul nopţii", carte apărută în două volume care conţin fiecare câte două nuvele mai lungi (sau romane mai scurte, cum preferaţi) scrise de Stephen King. Primul volum ne oferă "Langolierii" şi "Fereastra secretă", iar în al doilea ne întâlnim cu "Poliţistul bibliotecii" şi cu "Câinele Polaroid". Mi-au plăcut toate, iar pentru fanii genului sunt, cu siguranţă şi nu doar după părerea mea, lecturi obligatorii.
Indiferent de ce citiţi, spor!




 
                                   

3 comentarii:

  1. Îți place ție cifra trei. Știu că e numărul divinității luminoase, dar și al celei întunecate?
    Mă atrage ceva la „Polițistul bibliotecii”. Detaliezi puțin? Am primit și eu o carte scrisă de Stephen King, „Cimitirul animalelor”, pe care n-am citit-o încă. Am avut o tentativă, am luat-o la citit, dar forța întunecată m-a pus să caut pe internet impresii despre carte. N-am găsit nimic încurajator și cum nu aveam stare atunci de ceva lung și fără acțiune activă și prea puțin horror am renunțat la ea. Cândva o voi extermina, asta cu siguranță, chiar dacă mă voi târî mai mult decât o voi citi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cifra trei e doar o coincidenţă, nu am vrut să adun mai multe cărţi despre care să scriu, nici nu am vrut să intru în mai multe detalii despre cărţile din această postare.
    "Poliţistul..." e faină. Nu pot spune prea multe deoarece aş dezvălui prea mult din acţiune, dar ideea e că un tip împrumută două cărţi de la bibliotecă, omite să le restituie şi începe să fie căutat de poliţistul bibliotecii.
    "Cimitirul animalelor" e bună. Însă îi e caracteristic lui King să construiască încet situaţiile şi personajele. Aşadar, nu te lăsa înşelată de început. Poate te vei târî iniţial, dar apoi eu zic că vei citi cartea fără eforturi vizibile.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hmmm. Am împrumutat și eu o carte de muuultăăă vreme de la o bibliotecă și încă n-am restituit-o. Până acum n-am știut că bibliotecile au polițiști. Legat de cazul meu, nu prea mi-e teamă de posibilul polițist al bibliotecii, ci de bibliotecar.Dar poate că tot demersul ăsta e valabil pentru sau de la două cărți împrumutate. Eu am împrumutat doar una. M-ai pus pe gânduri.

      Ștergere