Dacă tot spuneam că revin cu o recenzie de carte poliţistă, vestea bună e că sunt pe la jumătatea volumului - are peste 700 de pagini. Aşa că trebuie să mai aveţi răbdare. Nu mult.
Până atunci, să scriu şi despre ce am mai ascultat în ultima perioadă: Karma To Burn (trupa mi-a fost readusă în memorie de o supermegabună prietenă, aşa că am şters praful de pe discografie şi i-am dat play de la A la Z). Ar mai fi Draconian, cu Sovran, ultimul album scos, şi, pentru creşterea nivelului de energie, Blue Stahli. Cam orice de la ei, dar cu accent pe Antisleep vol. 3.
Nu vă aşteptaţi la linkuri, că ştiţi cum se foloseşte Youtube. Dacă sunteţi curioşi, puneţi mânuţa şi căutaţi, nu aşteptaţi mură în gură.
La filme nu m-am prea avântat în ultima vreme, din motive de prea multe seriale cu care încerc să ţin pasul (şi nu prea reuşesc), dar tot am strecurat două în zilele astea mai libere. E vorba de Hotel Transylvania 2, sunt convins că cel puţin aţi auzit de el, dacă nu l-aţi şi văzut deja. Animaţie, glumiţe pentru copii şi glume pentru cei mai mari... E ok, deşi, dacă nu mă înşală memoria, prima parte a fost ceva mai alertă. Sau nu eram eu plictisit atât de tare, nu ştiu.
Al doilea e ceva mai serios. Chiar mai mult, de fapt. E dramă, se numeşte Beasts Of No Nations şi descrie viaţa unui puşti dintr-o ţară africană anonimă, aflată într-un război civil, puşti care devine forţat de împrejurări copil-soldat. Filmul are happy-end, aş spune, deşi e unul cam amărui. Şi nu, la filmul ăsta nu veţi râde deloc.
Gata, ajunge. La citit/vizionat/ascultat cu voi!
Supermegabuna prietena ta ți-a adus aminte de Karma to Burn iar supermegabenga prietenul meu, mi-a făcut cunoștință cu Draconian. Noroc și sănătate prietenilor noștri! Datorită lor am alungat mai ușor momentele de plictiseală și suntem mai plini de cultură.
RăspundețiȘtergereAșa am aflat că Draconian este o trupă suedeză de doom metal, un subgen extrem de heavy metal, ce folosește tempouri mai lente și un sunet mult mai „gros” decât alte genuri de metal. E plăcută vocea solistei și e încântătoare combinația dintre cele două tipuri de voci iar instrumentalul nu e agresiv. Cică acest soi de muzichie creează o atmosferă grea,apăsătoare. Încă nu mi-a produs acest efect. Până acum preferata rămâne Rivers Between Us. Toate acestea doar din albumul „Sovran”, mai mult de atât urechiușele mele nu au ascultat. Poate că va urma.
Hotel Transylvania 1 a fost chiar bunicel, mi-a plăcut adunătura aceea de monștri, vampiri, zombi și ce mai era, plus că acțiunea nu era una chiar stupidă. Hotel Transylvania 2 pentru mine e sub, cu multicel, față de 1. Subiectele ultraprezentate, grețoase aproape, de filmele americane: nunta minunată, cuplul superlativ, copilul briliant, familia perfectă pe mine m-au făcut să scad mult din steluțe. Cică are o morală educativă dar eu văd, cel mult, una superficială, în profunzime fiind una de 0 bănuți.
Dacă cumva nu ai văzut animațiile japoneze Sen to Chihiro no kamikakushi (Spirited Away) 2001 și Mononoke-hime (Princess Mononoke) 1997, eu ți le recomand. Vei da de o altă abordare a lumii nevăzute și a feluritelor ei creaturi.
Cândva voi vedea și filmul african, filmat în Ghana, Beasts of No Nations. Voi reveni cu impresii. Multă cultură până atunci
Susţin ideea de a "adânci" Draconian. Eu zic că merită.
RăspundețiȘtergereComplet de acord cu părerea despre Hotel Transylvania. După cum am scris, nu eram sigur dacă dispoziţia mea a făcut diferenţa dintre filme sau filmele în sine. Mă bucur să văd că nu eu am fost de vină :)
Nu am văzut animaţiile, caut, privesc, revin cu păreri ASAP. Mulţumesc pentru pont.
Despre Beasts... repet recomandarea, nu îl privi când eşti în vreo stare sufletească negativă. Aştept opiniile, desigur.