Sylvain Tesson - "În pădurile Siberiei"

Cartea de faţă e oarecum o excepţie faţă de cele cu care v-am obişnuit până acum. Nu e poliţistă, nici de suspans, nici horror. E jurnalul jurnalistului francez Sylvain Tesson, jurnal ţinut pe o perioadă de şase luni, perioadă petrecută într-o cabană izolată undeva pe malul lacului Baikal.
Sylvain a vrut, prin această experienţă, să se deconecteze un timp de la tumultul lumii civilizate. Acest exil voluntar nu a fost făcut pentru a-şi testa limitele ori cunoştinţele de supravieţuire, nici pentru a se regăsi pe sine (deşi cred că asta s-a întâmplat, până la urmă, într-o oarecare măsură).
A avut un bagaj ce conţinea lucruri pe care el le considera strict necesare pentru a trăi jumătate de an într-o zonă practic ruptă de civilizaţie, cu cei mai apropiaţi vecini aflaţi la distanţă de câţiva kilometri.
Acest bagaj conţinea, printre altele, trabucuri, vodcă şi cărţi. ceea ce îmi confirmă impresia că Sylvain a văzut această aventură ca pe una mai degrabă boemă decât una solicitantă.
A ajuns la destinaţie în plină iarnă siberiană şi a stat până în mijlocul verii. Capitolele cărţii sunt practic însemnările din fiecare lună calendaristică petrecută acolo, iar textul e un amalgam de gânduri şi cugetări, observaţii făcute asupra naturii, a schimbărilor sezoniere ale peisajului şi ale schimbărilor fizice şi spirituale aduse de singurătatea netulburată decât rar, de vecinii care treceau în vizită uneori pe la cabana scriitorului.
Din punctul meu de vedere, Sylvain ajunge la concluzia că, după o perioadă necesară de adaptare, care nu e extrem de dificilă şi nici lungă, să trăieşti în mijlocul naturii, însoţit doar de doi câini şi descurcându-te prin forţele proprii cu ceea ce îţi oferă mediul înconjurător (în cea mai mare parte), e o senzaţie unică, greu de descris, un vis devenit realitate pentru o scurtă perioadă, dar o utopie pe termen lung şi, mai ales, pentru majoritatea oamenilor.
Cartea se citeşte uşor, Tesson a scris-o într-adevăr ca pe un jurnal, fără a impune idei sau concluzii definitive, ci doar descriind subiectiv întâmplările şi stările trăite. A râs şi a plâns, a fost fericit şi deprimat, a ajuns să aprecieze la un alt nivel evenimente "banale" precum prezenţa unui piţigoi, joaca celor doi căţei sau căldura unei sobe dintr-o biată cămăruţă de lemn... Da, puneţi mâna şi citiţi cartea.