Ochiul lunii

Bourbon Kid se întoarce, cu toate personajele din "Cartea fără nume" pe urmele lui, desigur. În acest al doilea volum avem ocazia să aflăm cine este Kid cu adevărat, de unde a apărut, de ce şi ce motivaţie stă în spatele sutelor - da, sutelor - de cadavre lăsate în urma lui.
Pe lângă cei deja cunoscuţi, apar şi câteva figuri noi implicate în goana după Ochiul lunii şi, inevitabil, după Kid.
Stilul cărţii e neschimbat. Violenţă fizică, violenţă verbală şi vulgaritate, dar cum altfel ar putea vorbi membrii unei găşti de vampiri sau nişte mercenari nemiloşi care vorbesc mai mult cu armele?
Nu dezvălui nimic din deznodământ, dar vă pot spune că Sanchez, cel mai oropsit barman din Santa Mondenga şi în acelaşi timp cel mai norocos, reuşeşte absolut neintenţionat să spulbere un plan gândit cu multă atenţie şi răbdare, timp de sute de ani, de probabil cel mai puternic reprezentant al forţelor răului.
Cinci stele din cinci, pentru iubitorii genului şi pentru cei care nu se isterizează când văd "four letter words".
Pa, la citit cu voi!